E
clar, tot mai clar în fiecare zi, pentru fiecare. Nu ne naștem egali. Nu primi
toți aceleași lucruri la naștere. Unii au mai puțin noroc. Fără nici un motiv
anume. Pur și simplu. Unii primesc puțin și învață să se mulțumească cu orice și
cât de puțină atenție. Nu e corect? Dar până la urmă, ce e corect?
Am
vizitat astăzi niște copii de clasa a III-a care învață într-o școală dintr-un
sat de lângă Onești. O scoală mică și cam friguroasă. O școală cu sobe de
teracotă și copii săraci. Dar și ei au dreptul la bucurie. Și eu au ochii
strălucitori, mânuțe pe care și le freacă emoționați, vise, dorințe și nevoia
unei șanse. Au noroc de dascăli care încearcă să le-o ofere. Dar uneori șansa
rămâne la poarta școlii. Unii au părinți pe care îi interesează mai puțin. Și
toți au o țară în care cel mai greu e să reușești mai ales dacă vii dintr-o
familie săracă, dintr-o zonă la fel. N-au nici o vină. Probabil și puțini vor
reuși. Pentru ei lupta e mai lungă și mai grea. Au de depășit multe bariere. Iar
puțini, cei care o vor face, cu siguranță vor avea o satisfacție enormă.
Întotdeauna când este mai greu, bucuria de la final este mai mare. M-am bucurat
măcar să văd dascali dăruiți meseriei lor. Care îi înțeleg și încearcă cumva să
îi ajute pe acești copii. Măcar educația să îi salveze și să le dea un imbold
în lumea asta, crunt de inegală.
Și
se simte diferența între acești copii și cei care învață în alte școli mai mari
și în locuri și familii cu mai multe șanse. Tot zilele astea am vizitat alți
copii, pentru un reportaj despre ce daruri așteaptă de la Moș Nicolae. Cei de
la școala din oraș vorbeau mai mult, vedeau viața altfel și dorințele erau pe
măsură. Erau altfel de copii. Cu aceeași ochi strălucitor dar pentru care
drumul spre reușită e ceva mai scurt și mai ușor. Aveau aceeași dascali care
vor să facă ceva din ei. Dar și munca lor e mai ușoară.
Asta
e viața. Pentru unii niciodată simplă ca un joc de copii.
Postări
2 comentarii:
Respectă-ți aproapele
Îndemnul „Iubește-ți aproapele” se regăsește în religia evreilor și creștinilor. Eu aș adăuga „respectă-ți aproapele ca pe tine însuți”. De ce? Pentru că în viață am avut fiecare altercații, conflicte, poate că sunt și îngeri care nu cunosc așa ceva. A insulta un om, un aproape prin definiție este semnul lipsei de respect față de propria persoană. Nu vreau să fiu lup moralist. Am greșit, Doamne, iartă-mă, așa cum nu m-au iertat cei pe care i-am „provocat”. Un om în vârstă este mai sensibil la insulte, deși am văzut că și un om în vârstă ( adică trecut de 60 de ani) poate insulta urât pe tineri. Nici tinerii nu se lasă mai prejos. Ba sunt ș cruzi, te trimit fie acasă, fie la morgă, la cimitir, una-două. O fătucă m-a numit idiot, anost, etc. Așa o fi, cum poate fi un om de 72 de ani decât anost? Nici nu e grav. Nici idioțenia nu este o boală întotdeauna. Vezi IDIOTUL lui Dostoievski, cel mai bun roman citit de mine vreodată. Un individ de vreo 27 de ani mă numește bătrânel necunoscut, el însuși fiind un anonim. Eu am avantajul că nu mai pot fi un ratat. Tot ce s-a putut rata, s-a ratat. Rău este când un tânăr se ratează. Mai am un exemplu și termin. Un bun jurnalist , umblat prin lume, mă abordează la per tu, îmi dă lecții de morală, dar când îl enervezi te poți trezi cu vorbe mirosind a hazna. Eu cred, vreau să cred că un om rău nu poate scrie literatură bună, este adevărat că reciproca nu este valabilă. Poți fi o bunătate de om și să nu ai talent. Dar talentul fără o morală solidă, în sensul respectului pentru semeni , se irosește. Oscar Wilde a avut de suferit pentru că era homosexual. Dar era un dandy, un om cu maniere, literatura sa este îmbibată de frumos, acel „Prinț fericit” este o povestire –minune. Avangardiștii s-au dedat la limbajul scabros, nu toți, unii. Am îndoieli că orice avangardist a fost sau este și talentat. Pofta de scandal nu înlocuiește actul estetic. Vechea dilemă – etica/estetica este mereu actuală. Nu voi da nume, nici un huligan nu merită o reclamă. Fiecare să-și facă în sinea sa mea culpa. Când văd la TV, pe orice post , cum se „porcăiesc” vedete, politicieni, mă întristez. TV are o mare vină, mai bine zis cei care exploatează instinctele primare ale unor spectatori, setea de violență verbală și fizică, ca și unii plimbăreți pe Internet, mă prinde o silă profundă. Toate acestea ne-au influențat prost, degradarea morală este în plin avânt, dacă avânt se numește acest haos moral. Nu sunt predicator, dar este bine , uneori, să ascultăm și glasul purtătorilor de cuvânt al religiilor. Chiar dacă nu ești credincios, nu-L ai pe Dumnezeu drept călăuză, încearcă să te respecți ca om, iubite lector, nu fi ipocrit. Bietul Rimbaud a trăit mizerabil din lipsa unui suport moral, în ciuda unui imens talent. La fel Baudelaire, Verlaine, pictorii„blestemați”, mulți scriitori. Vorba lui nenea Iancu – „O soțietate fără prințipii, ca va să zică nu le are”. Să râzi și să plângi.
BORIS MARIAN
Respectă-ți aproapele
Îndemnul „Iubește-ți aproapele” se regăsește în religia evreilor și creștinilor. Eu aș adăuga „respectă-ți aproapele ca pe tine însuți”. De ce? Pentru că în viață am avut fiecare altercații, conflicte, poate că sunt și îngeri care nu cunosc așa ceva. A insulta un om, un aproape prin definiție este semnul lipsei de respect față de propria persoană. Nu vreau să fiu lup moralist. Am greșit, Doamne, iartă-mă, așa cum nu m-au iertat cei pe care i-am „provocat”. Un om în vârstă este mai sensibil la insulte, deși am văzut că și un om în vârstă ( adică trecut de 60 de ani) poate insulta urât pe tineri. Nici tinerii nu se lasă mai prejos. Ba sunt ș cruzi, te trimit fie acasă, fie la morgă, la cimitir, una-două. O fătucă m-a numit idiot, anost, etc. Așa o fi, cum poate fi un om de 72 de ani decât anost? Nici nu e grav. Nici idioțenia nu este o boală întotdeauna. Vezi IDIOTUL lui Dostoievski, cel mai bun roman citit de mine vreodată. Un individ de vreo 27 de ani mă numește bătrânel necunoscut, el însuși fiind un anonim. Eu am avantajul că nu mai pot fi un ratat. Tot ce s-a putut rata, s-a ratat. Rău este când un tânăr se ratează. Mai am un exemplu și termin. Un bun jurnalist , umblat prin lume, mă abordează la per tu, îmi dă lecții de morală, dar când îl enervezi te poți trezi cu vorbe mirosind a hazna. Eu cred, vreau să cred că un om rău nu poate scrie literatură bună, este adevărat că reciproca nu este valabilă. Poți fi o bunătate de om și să nu ai talent. Dar talentul fără o morală solidă, în sensul respectului pentru semeni , se irosește. Oscar Wilde a avut de suferit pentru că era homosexual. Dar era un dandy, un om cu maniere, literatura sa este îmbibată de frumos, acel „Prinț fericit” este o povestire –minune. Avangardiștii s-au dedat la limbajul scabros, nu toți, unii. Am îndoieli că orice avangardist a fost sau este și talentat. Pofta de scandal nu înlocuiește actul estetic. Vechea dilemă – etica/estetica este mereu actuală. Nu voi da nume, nici un huligan nu merită o reclamă. Fiecare să-și facă în sinea sa mea culpa. Când văd la TV, pe orice post , cum se „porcăiesc” vedete, politicieni, mă întristez. TV are o mare vină, mai bine zis cei care exploatează instinctele primare ale unor spectatori, setea de violență verbală și fizică, ca și unii plimbăreți pe Internet, mă prinde o silă profundă. Toate acestea ne-au influențat prost, degradarea morală este în plin avânt, dacă avânt se numește acest haos moral. Nu sunt predicator, dar este bine , uneori, să ascultăm și glasul purtătorilor de cuvânt al religiilor. Chiar dacă nu ești credincios, nu-L ai pe Dumnezeu drept călăuză, încearcă să te respecți ca om, iubite lector, nu fi ipocrit. Bietul Rimbaud a trăit mizerabil din lipsa unui suport moral, în ciuda unui imens talent. La fel Baudelaire, Verlaine, pictorii„blestemați”, mulți scriitori. Vorba lui nenea Iancu – „O soțietate fără prințipii, ca va să zică nu le are”. Să râzi și să plângi.
BORIS MARIAN
Trimiteți un comentariu