Pe drum

Una din cărțile citite în această vară, despre care am mai scris pe blog, este Pe drum de Jack Kerouac. Biblia generație beat, romanul cel mai cunoscut al lui Jack Kerouac este ideal pentru o vară nici prea caldă, nici prea rece, fără prea mari planuri, dar care nu a trecut nici așa, pur și simplu. 




Alături de Dean Moriarty trăiești o aventură. Filă cu filă, ești tot pe drum. Și la final, parcă tu te oprești, dar îl vezi în depărtări pe Dean cu aceleași haine ponosite și aceeași geantă roasă de timp și atâtea drumuri cum se uită la tine și se gândește spre ce alte zări să plece.

Dean Moriarty e călătorul bolnav de drum, e omul a cărui averi sunt incertitudinile și ni le lasă nouă pe toate, cadou. Dacă prietenii lui, toți, s-au adunat la casele lor, Dean poate că și acum, întrupat în altcineva, e pe drum.

Îl simpatizăm poate pentru drumurile pe care noi nu am avut niciodată curaj să le facem. Pentru viața de aventurier pe care măcar o dată am fi vrut să o încercăm.

”Acuma uită-te și tu la ăia din față. Au griji, numără kilometri, se gândesc unde-or să doarmă la noapte, câți bani costă benzina, cum e vremea, cum o sa ajungă acolo și, cu toate astea, ei or să ajungă oricum, știi. Dar ei nu știu decât să se agite și să trădeze timpul cu falsele urgențe și altele, temători și plângăcioși, sufletele lor nu se vor liniști până nu se vor agăța de o grijă clară și dovedită și, odată găsită, mutrele lor vor căpăta expresia adecvată și vor umbla așa, cu un aer nefericit și timpul va trece pe lângă ei și ei știu asta și asta-i neliniștește îngrozitor.”.